E ora pranzului. Ia sa-mi comand ceva de mancare. Ma uit pe meniu si deschid aplicatia care imi spune cate calorii o sa am in farfurie. E clar, nici nu se pune problema de desert. Mi-e pofta de cartofi prajiti – dar nu se poate, exagerez - am ratat cursul de cycling de aseara. As incerca o mancare cu creveti – dar parca am citit undeva ca cererea din ce in ce mai mare are un impact nasol asupra mediului. O sa-mi iau o salata – fara paine, ulei, otet, poate chiar fara salata – glumesc, ar trebui sa fiu mai relaxat. De ce nu sunt mai relaxat? Ar trebui sa fac ceva sa ma relaxez – poate yoga, mindfulness. Cand erau cursurile? Miercurea si vinerea de la 7 seara. Da, nu am cum sa ajung saptamana asta; miercuri am cursul de engleza, vineri am promis ca ma vad cu niste prieteni pe care ii tot aman. Ar trebui sa-mi tin prietenii mai aproape, sa ii sun mai des, sa fiu mai prezent... O sa-mi iau o supa crema de legume. Parca as manca si niste carne - m-am saturat de pui, desi mi-e frica sa nu exagerez cu carnea rosie – mai ales cu toate antibioticele alea... Ce fac? Pierd vremea gandindu-ma ce o sa mananc in loc sa fac ceva mai productiv. Mi-am promis ca anul asta o sa citesc mai mult, o sa invat mai multe. Cate carti am citit de la inceputul anului? Trebuie sa-mi organizez mai bine timpul. Poate si spatiul. Uneori am senzatia ca ma sufoca toate lucrurile din casa. Am vazut un Ted Talk despre minimalism – chiar asa, nu-mi trebuie 30 de tricouri; oricum port doar cinci. Cum de am strans atatea haine desi nu-mi place sa-mi cumpar haine? Trebuie sa gasesc un ONG si sa mai dau din ele. Ia sa ma uit pe net... Iar pierd vremea cu prostii in loc sa ma gandesc serios la intrebarea "care e scopul meu in viata?". Pare ca toata lumea isi gaseste un scop numai eu nu – sunt deja in criza de timp. Imi vibreaza smartwatch-ul si inima: „aoleu, iar nu mi-am facut numarul de pasi...".
Dorinta de a fi mai buni (mai bine organizati, mai productivi, mai ambitiosi, mai atenti la sanatate, mai bine conectati la cei de langa noi...) poate fi mobilizatoare si ne poate ajuta sa ne indeplinim obiectivele, sa avem sentimentul progresului personal. Cu toate astea, daca nu ne alegem cu atentie dorintele prioritare si ne propunem sa facem totul deodata s-ar putea sa fie mai mult decat putem duce.
Trendul de „self-improving” care ne promite ca ne vom descoperi pe noi insine si ca vom trai vieti satisfacatoare – doar daca ne tinem de treaba! - ne aminteste constant ca facem ceva gresit, ca ceva e in neregula cu noi, ca nu suntem suficient de...
Dezvoltarea personala sanatoasa, in care ne intelegem limitele, in care suntem realisti, este benefica - ne ajuta sa facem mici schimbari care, cumulate, ne pot aduce in puncte transformatoare. Sigur, nu se intampla peste noapte. In schimb, dezvoltarea personala cu forta, sub presiune, poate pune un strat gros de anxietate peste viata noastra. E o chesiune de balanta, de alegeri, de prioritati; de a accepta ca nu suntem perfecti tot timpul, ca uneori chiar avem nevoie sa stam o sambata intreaga pe canapea si sa ne uitam pe Netflix.
E important sa nu intram intr-un vartej al imbunatatirii vietii cu orice pret. Sunt sanse ca, de fapt, calitatea vietii sa ne scada. Cand suficient e suficient? E tot timpul loc de mai bine... Hai sa crestem avand grija de noi, fara sa ne agresam sa fim mai buni. Uneori fugim in activitati ca sa evitam timpul cu noi insine - ne umplem agendele, ne dam diverse teme de autoimbunatatire, mintea noastra e tot timpul preocupata cu cate ceva. Mai putin cu autoreflectia. Daca am petrece putin timp cu noi insine am putea vedea ceea ce e deja bun in viata noastra, ceea ce deja am facut bine, si, poate, ne-am reevalua obiectivele, dorintele si am gasi ceva care sa ne motiveze, nu sa ne copleseasca.