Cand cineva se poarta aiurea cu noi mintea noastra incearca sa inteleaga de ce. E un proces automat - adesea, nu suntem constienti ca facem asta. Nici macar nu incercam activ sa interpretam experientele noastre de zi cu zi - mintea o face automat, fara a mai fi nevoie de un alt efort.
Felul in care ne interpretam experientele determina modul in care ne simtim si in care ne comportam cu ceilalti. Aceste interpretari sunt in relatie directa cu nivelul de stres pe care il percepem.
Sa luam un caz putin probabil - conduci regulamentar si cineva iti taie fata ;). Sa presupunem ca interpretarea automata va fi: "ce nesimtit egoist!". Intervalul emotional al acestei interpretari poate oscila intre frustrare usoara si furie oarba. Cel mai probabil nu ai incercat sa faci constient interpretarea "ce nesimtit egoist!". Ai facut-o pur si simplu.
Traim cu impresia ca felul in care il judecam pe celalalt sofer este adevarat - "orice om normal ar crede la fel in aceeasi situatie". Dar, interpretarea e a noastra si nu e singura posibila.
Vestea buna e ca nu suntem obligati sa ramanem blocati in interpretarile pe care mintea noastra le face automat. Este posibil sa dam sensuri si interpretari noi; mai ales atunci cand privim evenimentele din perspective diferite.
In acelasi fel in care nu alegem sa cumparam intr-o secunda un apartament pe care nu l-am vazut nici macar in fotografii, tot asa nu suntem obligati sa imbratisam prima interpretare care ne vine in minte.
In exemplul de mai sus sunt posibilitati aproape nelimitate de interpretare. Poate persoana respectiva a avut probleme cu masina si acum intarzie la un interviu de angajare. Poate a primit un telefon si se grabea la spital. Poate i-au cedat franele. Poate simte o stare de agitatie si se grabeste sa ajunga acasa... Niciuna dintre aceste interpretari nu e mai buna sau mai rea. Dar care ne face sa simtit mai putin stres, sa ne continuam ziua cat mai putin tulburati? Cel mai probabil nu interpretarea initiala.
Sigur - este probabil si scenariul in care celalalt sofer e pur si simplu egoist, nepasator. Tine de noi sa nu ne lasam furati de interpretarea initiala pe care mintea o face si sa ne intrebam - oare merita sa ma enervez pentru asa ceva? Pana la urma, te enervezi cu costul propriului disconfort, in timp ce celalat, indiferent de motivatie, isi vede de drum. Vrei sa ai dreptate sau vrei sa te simti okay? Este o alegere - chiar daca, la prima vedere, pare ca nu e asa. Enervarea e a nostra, e raspunsul la un stimul extern. Dar nu e singurul raspuns posibil. Cu putina toleranta, intelegere, cu o usoara indepartare de propriile noastre ganduri, putem sa "vedem" si alte optiuni cu consecinte emotionale mai scazute.
Nu intotdeauna ceea ce gandim este adevarat. Intr-un fel, gandurile sunt precum norii - vin si pleaca. Pot ramane mai mult daca le dam atentie. Nu decidem ce ganduri ne trec automat prin minte, insa putem alege pe care sa ne concentram. E nevoie de practica.
E benefic sa incepem sa ne observam gandurile automate si consecintele lor - emotiile, reactiile starnite in corp, comportamentele - si sa le disputam (sa le challenge-uim :)). Adica, sa nu ne oprim la prima interpretare si sa ne intrebam "ce altceva mai poate insemna asta?", "exista un alt mod de a privi situatia...?", "ce dovezi am ca acest gand este adevarat?". Pe masura ce devenim mai experimentati in a face asta exista sanse mari sa observam ca ne simtim putin mai bine, ca suntem mai pasnici, mai atenti la cum ne comportam cu ceilalti, mai putin ghidati de primul impuls.
In incheiere, va propun sa va ganditi la aceste trei intrebari:
1. S-a intamplat de curand sa va fi pripit cu o concluzie care s-a dovedit a nu fi adevarata?
2. Ce ar fi putut fi diferit daca nu v-ati fi grabit?
3. Ce parere aveti despre oamenii care va judeca inainte sa va cunoasca?